Less is More

Fashion Statement by ~aerinvena on deviantART

Celebra vorbă aparţinând arhitectului german Ludwig Mies van der Rohe, pare a fi din ce în ce mai subapreciată şi tot mai rar utilizată în procesul creări imaginii cu ajutorul vestimentaţiei. Tot mai des, toţi cei care intră în contactul nostru vizual tind să aibe un singur scop : acela de a se evidenţia, fie într-un mod plăcut sau nu, pentru a se diferenţia oarecum de restul trecătorilor. Perfect normal, nu? Însă, când evidenţierea este accentuată de kitsch sau prost gust dus la extrem, efectul dorit este invers – imaginea persoanei devina una neplăcută. De cele mai multe ori, mulţi optează pentru construirea unei vestimentaţii opulente prin încărcarea cu accesorii, culoare sau textură. De altfel, mentalitatea românului este încă orientată spre un show off ofensiv, poate chiar imaginea supusă jocului de hazard este rezultatul peisajului urban „răzleţ”. Mulţi consideră că singurul mod de a ieşi în evidenţă este acela e a utiliza artificii vizuale, mai mult sau mai puţin consistente ca şi calitate.

Totuşi, spre crearea unei imagini plăcute, individul trebuie să aibe în vedere alegerea unui costum în funcţie de mai multe repere, ţinând cont şi de alegerea culorii, texturilor, imprimeurilor sau a accesorilor. De multe ori, deşi silueta creată este una graţioasă, dacă alăturarea unor materiale este greşită, întreaga imagine este alterată.

Crearea sau alegerea unui costum nu este ceva facil, dar nu trebuie realizat nici sporadic, ci, consider că, în primă instanţă, ochiul ar trebui să fie educat spre acceptarea plasticităţii vestimentare, pentru ca mai apoi să aibe uşurinţă pentru a alcătui propria imagine.

Despre Dries Van Noten...

Fan al ecletismului dus la extrem, designerul Dries Van Noten a impresionat lumea modei încă din anii 1990 cu creaţii minimaliste, dar excentrice în acelaşi timp, cariera sa culminându-se cu câştigarea premiului International Award of the Council of Fashion Designers of America. Provenind dintr-o familie de costumieri, gusturile şi personalitatea tânărului belgian au fost modelate plastic încă din sânul familiei. Şi nu doar creşterea într-un mediu propice dezvoltării unui intelect pentru crearea costumului l-au inspirat pe Van Noten, ci şi locurile exotice vizitate. Nu e de mirare că majoritatea creaţilor sale duc cu gândul la pieţele aglomerate din Asia, cu pâcle de culoare neobişnuite, siluete cât mai diverse aparţinând fie grotescului, fie orientalului. De altfel, trademarkul său sunt imprimeurile minuţioase, cu influenţe cât mai diverse, de la imprimeuri tradiţionale indiene, până la cele mai noi din colecţia Toamnă-Iarnă 2010-2011 fiind influenţate de motive etno maghiare şi româneşti. Mereu încercând să iese din tiparul tipologic al designerilor, Van Noten a refuzat publicitatea firmei sale, fiind una dintre puţine firme ce economisesc sume uriaşe de bani, ce le utilizează, mai bine, pentru crearea costumului propriu-zis. De altfel, şi modul de creare a unei colecţii este unul mai ciudat, designerul pornind de la imagini, poveşti, ţesând profilul unei femei, fie romantică, locuind într-un mediu urban, fashionistă sau nu. Probabil cea mai impresionantă colecţie a sa a fost cea aniversară, creata cu ocazia celebrării a 50 de colecţii haute couture, unde, după ce invitaţii s-au delectat cu un dineu, masa uriaşă a devenit catwalk, prezentându-se ultimele idei Van Noten.
Consider că, tocmai prin atenţia minuţioasă acordată ţesăturilor şi imprimeurilor în sine, designerul belgian a reuşit să creeze un costum modern, cu influenţe tradiţionale, minimalist, dar plin de esenţă plin simplitate şi formă.

Viktor&Rolf, AW 2010

"For us, fashion is an antidote to reality."
Viktor Horsting, Rolf Snoeren

Lanvin, AW 2010

♥

Dries Van Noten, AW 2010

"I can try the clothes on myself.…The feeling, the comfort and the pleasure of wearing some pieces, for the feeling that it gives to you, it’s very important. Even when something is too small for me, I put it on anyway just to touch the fabric."
Dries Van Noten

Coco avant Chanel

Recunosc, înainte de a vedea filmul, o consideram pe Coco Chanel ceva mai mult decât un exponent al designerilor parizieni, vedeam un simbol al primei manifestări de emancipare feminină, nu doar în modă, ci şi în mentalitate. Totuşi, după ce am văzut filmul lui Anne Fontaine „Coco avant Chanel”, am descoperit o latură mai umană a figurii modei pariziene, slăbiciunea unui suflet mai mult sau mai puţin chinuit, cu un trecut marcat de o copilărie tristă. Condiţia ei iniţială, destul de precară au împins-o pe tânăra Gabrielle să faca anumite compromisuri pentru simpla ei dorinţă de a munci. Astfel, de la crearea primelor pălări până la punerea bazelor unui imperiu în modă, tânăra parcurge un drum presărat cu greutăţi. Filmul, în esenţă, nu se bazează doar pe termenul de fashion, ci pune un mare accent pe factorul emoţional şi sensibil.

Leapşa

De la Vali şi Drew...

10 lucruri care mă fac fericită (în ordine aleatorie):
-Cami, Ionel, Iulia.
-deviantART. (http://aerinvena.deviantart.com/)
-Mirosul de acuarelă Gouache şi cărbunele imprimat pe mâini .
-G-ul.
-Queen♥.
-Prietenii mei.
-ELLE.
-eaudemoiselle.
-Albumul meu- "Artă, stil, costum" de Adina Nanu.
-Asfaltul ud. (El ştie de ce...)

Elsa Schiaparelli

Elsa Schiaparelli by ~aerinvena on deviantART

Or give me a new Muse with stockings and suspenders

And a smile like a cat

With false eyelashes and finger-nails of carmine

And dressed by Schiaparelli, with a pill-box hat

Louis MacNeice

Probabil nu aşa cunoscută ca şi rivala ei de-o viaţă: Coco Chanel, Elsa Schiaparelli (1890—1973) şi-a exercitat influenţa asupra creări costumului, dar şi asupra modului de prezentare al său într-un cadru artistic, fiind o pioneră a modei interbelice.

Schiaparelli a inovat lumea modei prin piese vestimentare rafinate, etalând lux şi estetic, având detalii îndrăzneţe şi captivante. Modul sculptural al creări costumului de către ea se poate explica prin colaborarea cu diferiţi artişti plastici, gen Salvador Dali sau Paul Poiret, lăsându-şi amprenta un curent artistic nou pe acea vreme – suprarealismul. Aşadar, dacă Chanel milita pentru creaţia simplă şi se înscria în ambianţa arhitecturii cubiste, definite de stilul modernist al anilor ’20, Schiaparelli crea, după ideile lui Dali, piese suprarealiste, cu detalii excentrice.

Schiaparelli a fost primul designer care a utilizat fermoare puternic colorate, pentru a fi în concordanţă cu costumul creat, dar şi prima ce a creat tricotajele imprimate. Aceste imprimeuri duceau mai mult spre zona neobişnuitului, aparţinând unor teme felurite şi ciudate de la părţi ale corpului omenesc până la produse alimentare. Ea a fost de asemenea prima ce a utilizat pentru creaţile ei nasturi atent construiţi, fiind asemănaţi cu broşe opulente, având forme de arahide, albine, chiar şi capete de berbec.

Pentru moda pariziană, Schiaparelli a introdus felurite manifestări ale costumului, fie ele simboluri ale unor ţinuturi exotice, fie creaţii proprii. Aşadar, unele dintre inovaţile aduse de ea au fost pantalonii arabi, cămăşile brodate, curele „barbare”, turbanul turcesc, pălăriile suprarealiste, conceptul de „mix-and-match”, utilizat până în ziua de azi.

Deşi invoaţiile ei în modă au fost numeroase, cea care şi-a lăsat amprenta asupra fashion-ului prezent a fost organizarea prezentărilor de modă, incluzând o pistă pentru defilarea modelelor, acompaniate de muzică, schiţând un cadru artistic demn pentru valoarea costumelor. De asemenea, Schiaparelli a fost prima ce a utilizat drept modele fete cu o siluetă longilină, puţin aparţinând androginului, concept păstrat până în prezent.

Cele mai cunoscute creaţii ale ei sunt jachetele cu broderii suprarealiste, create cu colaborarea artistului Jean Cocteau, seria de rochii construite cu ajutorul sau având imprimeurile lui Dali (Rochia Homar, Rochia Tears, Rochia Schelet), iar una dintre cele mai conceptuale creaţii şi, poate, cea mai bine cunoscută – Pălăria Pantof. Culoarea special obţinută de ea pentru ambalajul unuia dintre parfumurile sale „Schocking” a rămas până astăzi în tendinţe, sub numele de „hot pink” (roz aprins). După cum ea însăşi nota, „I-am dat unui roz, tăria unui roşu... Un roz neon”.

Deşi nu este atât de cunoscută drept o precursoare a modei, Elsa Schiaparelli îşi face simţită prezenţa în multe detalii moderniste ale fashion-ului actual, fiind cosiderată o figură, oarecum subapreciată, dar importantă a perioadei interbelice.

Cine sunt ELE?

Ceva zile în urmă, am rămas oarecum perplexă la modul de desfăşurare a aşa ziselor prezentări autohtone de modă : foarte underground, in cluburi de noapte, la ore total neadecvate unui asemenea eveniment fashion. Am observat că majoritatea make-up artiştilor sau designerilor (îmi pare rău ca îi denumesc aşa, însă ei se autoetichetează în acest mod) preferă aceste evenimente de modă, considerându-le poate astfel. Buuuuun. Faptul ce ma deranjează într-adevăr este alegerea modelelor. Le putem numi astlfel, oare?
Mulţi consideră că a fi model = a fi slab, înalt, osos. Total fals. Majoritatea designerilor folosesc fete slabe, dar zvelte, sănătoase, cu o figură longilină, antrenându-le într-un mers cât se poate de plastic, tocmai pentru a realiza o siluetă cinetică placută. Desigur, selecţia mai depinde şi de celelalte trăsături ale feţei, fiecare designer preferând diferite figuri pentru fiecare colecţie. Idea este că, modelul necesar pentru catwalk, trebuie să aibe o anume plasticitate, bineînţeles să fie cât mai plăcute la aspect. Ceea ce este important este ca modelul să nu eclipseze costumul sau invers, cele două componente trebuie să se completeze, să dea formă şi amploare siluetei, punând pe prim-plan vestimentaţia.
Totuşi, modelele de la noi (majoritatea, cele destul de mult mediatizate) se reliefează doar datorită vulgarităţii pe care mândre(!) o afişează. Nu e doar respingător, dar dă un aer total nedorit prezentării: până la urmă ai senzaţia că fetele se vând, nu vestimentaţia. Cât despre prezentările mai „conceptuale”, realizate de make-up artişti, efectul este acelaşi. Probabil, nu doar eu am părerea asta, şi majoritatea le asociează pe aceste modele cu unu termen urban şi mai popular: „piţipoancă”.
Este trist, totuşi, situaţia lamentabilă a fashion-ului românesc, cu precădere cea a modelelor, însă, cu singuranţă, va exista un moment de breakthru şi la noi.

The September Issue

„ September is the January in fashion”

„The September Issue” este probabil, din punctul meu de vedere, cel mai verosimil „documentar” despre viaţa trăită în Vogue. O echipă de profesionişti, condusă de editorul-şef Anna Wintour, încearcă să îşi doboare recordul precedent – acela de a realiza cea mai mare publicaţie lunară de modă, reuşind cu ediţia de septembrie a binecunoscutei reviste de fashion. Anna Wintour nu se dezminte, iar răceala şi calmul cu care abordează toate problemele din redacţie impresionează pe oricine. Totuşi, chiar aceasta răceala duce la numeroase conflicte cu Grace Coddington, directorul creativ şi vizionarul revistei, care se declara o romantică incurabilă, ce nu accepta gustul futurist de modă a lui Wintour. În ciuda oricărei dezaprobări mai acide, situaţia este menajată cu calm şi eleganţă specific sitlului Vogue.Pentru oricine interesat de fashion, filmul este un must-see.

Aerosmith

Cause today it just goes with the fashion!